Contele Cagliostro

A găsit contele de Cagliostro elixirul vieţii? A fost el atât de periculos, încât a fost închis într-o temniță a Inchiziției?

Foto: wikipedia.org (Commons Creative – free) + prelucrare proprie
Personaj istoric pitoresc, imortalizat de Alexandre Dumas, a fost oare Giuseppe Balsamo, zis Alexandre, conte de Cagliostro, un șarlatan al cărui „elixir de viață lungă“, care trecea drept panaceu universal, era de fapt numai un placebo? A fost un spion – și atunci în solda cui? A Angliei? Să fi fost târât, fără voia sa, în scandalul colierului reginei, care a adus daune atât de mari reputației reginei Mariei Antoaneta? Era chiar atât de periculos, încât să fi meritat să-și sfârșească zilele într-o temniță a Inchiziției?
Se știe că Balsamo avea o cultură hermetică, era clarvăzător și inițiat francmason. A fondat loji masonice, îndeosebi „Loja înțelepciunii”, inventând ritualul masoneriei egiptene căreia i se proclamă mare copt, iar soția lui – lojile feminine, foarte râvnite de femeile din lumea bună a Parisului. Legenda a făcut din el un „nobil călător”, adică trimis al unei puternice societăți secrete, francmasoneria în speță, care avea să schimbe lumea.
În zilele noastre, Cagliostro rămâne la fel de popular ca și contele de Saint-Germain. Câteva dintre rețetele lui Cagliostro s-au păstrat. Marc Haven, biograful său, menționează că pomada pentru față, pilulele de terebentină ca și cele cu balsam de Canada recomandate de el se preparau în mod curent în farmacii.
Lavater l-a vizitat, ca să-i descopere secretul; Balsamo îi spune că întreaga lui știință rezidă in herbis et in verbis (adică în ierburi şi cuvinte). Unei femei care îl întreabă de ce leacurile cunoscute acționau mai bine când erau recomandate de el îi răspunde: „astă e lovitura de maestru, taina păstrată în inima mea“.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe

Ion Minulescu cenzurat

Imagine
FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT Reflexe amare fostei mele pule de Ion Minulescu Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922 Alma Mater Universitatea din Paris Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală, Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale, Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale, Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale, Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă, Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă, Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare? În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare! Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume, Da pentru veche-i faimă şi marelui renume, Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume! Că numele de pulă legat e de futai, De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai, Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai? Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai. Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe ...
Citiți mai multe