Samoil Marza (1886-1967)



Samoil Marza, fotograful Marii Uniri a murit in mizerie.



Marturia lui Ion Gavrila Ogoranu: “Din când în când auzeam de departe, hodorogind pe uliţă, o bicicletă bătrână şi-n curând apărea la noi fotograful Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, (…). Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei de fotograf. Din „furnizor al curţii regale”, după ce înainte a avut aceeaşi calitate ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile, botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au mulţumit, ultimul nu a schiţat un gest de acest fel, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul.
După un timp, n-a mai venit pe la noi. Soţia a întrebat de el, dar nu ştia nimeni ce-a făcut; apoi am aflat că a fost găsit într-o burdă rece (casă dărăpănată), mort cine ştie de când. După moartea lui, şi după ce „geniul Carpaţilor” ne-a „redat istoria”, fotografiile lui Samoilă Mârza au început să aibă trecere, intrând şi în manualele şcolare. Careva a scos chiar o broşură despre viaţa şi activitatea lui. Dar n-a ştiut sau i-a fost ruşine să scrie că cel care a imortalizat pe vecie Marea Unire de la Alba-Iulia a răbdat mizerie şi a murit de foame.”
http://roncea.ro/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe

Ion Minulescu cenzurat

Imagine
FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT Reflexe amare fostei mele pule de Ion Minulescu Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922 Alma Mater Universitatea din Paris Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală, Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale, Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale, Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale, Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă, Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă, Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare? În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare! Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume, Da pentru veche-i faimă şi marelui renume, Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume! Că numele de pulă legat e de futai, De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai, Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai? Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai. Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe ...
Citiți mai multe