NOI MAI AVEM MULT PANA IL AJUNGEM ?

Voltaire (1694-1778) Un scriitor si filozof periculos de curajos (Membru al Societatii Regale)

Autorul a adoptat numele de "Voltaire" în 1718, în urma incarcerarii lui de la Bastillia.

El este amintit și onorat în Franța ca polemist curajos care a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și care a denunțat nedreptățile.

 El a susținut pe motive intelectuale stabilirea unei monarhii constituționale în Franța, ceea ce sugerează o înclinație spre liberalism. 

Voltaire este adesea gândit  ca ateu, cu toate că, în fapt, el a luat parte la activități religioase și a construit chiar și o capelă, la moșia sa de la Ferney.

Sursa principală de concepție greșită este o linie de la una din poeziile sale (numită "Cei 3 impostori"), care este de obicei tradus ca: "Dacă Dumnezeu nu ar exista, ar fi necesar să se inventeze ". Mulți comentatori au argumentat că acesta este un mod ironic de a spune că nu contează dacă Dumnezeu există sau nu, deși alții susțin că rezultă clar din restul poemului că orice critică a fost concentrata mai mult față de acțiunile religiei organizate.

Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură,  in 1717 pentru unsprezece luni a fost inchis la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influențat de empirismul lui John Locke Empirismus și de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).

Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici și-a scris memoriile, tratatele de științe naturiste, istorie și politică, dar și opere dramatice și poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curțea regala, Voltaire a fost numit istoriograf și acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparținea el însuși spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde și-a putut exprima credințele sale anticlericale și unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot și unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuși, Voltaire a ajuns la contradicții cu Friedrich al II-lea, așa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondența cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde și-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înțeleptul din Ferney".

Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtați jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberați jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte, a devenit cunoscut și pentru toleranța sa. Astfel și-a exprimat odată punctul său contradictoriu față de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aș lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteți să v-o exprimați." Concepția sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care dețin puterea politică și filozofii care dețin înțelepciunea. De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluției din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un inițiator al Revoluției franceze. Mari realizări îi sunt atribuite și ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) și-a imaginat Senzualismul.

S-a imbolnavit si a murit in 30 mai 1778. Povestirile despre moartea lui au fost numeroase si variate si nu a fost posibil sa se stabileasca detaliile exacte a ce s-a intamplat. Dusmanii lui au povestit ca el s-a pocait si a acceptat ultimele ritualuri facute de un preot catholic, sau ca a murit in mare chin, in timp ce adeptii lui au spus ca a fost sfidator pana la ultima suflare. Potrivit unei povesti, ultimele lui cuvinte au fost “Acum nu este momentul sa-mi fac noi inamici.” A fost raspunsul lui catre un preot de langa patul sau de moarte, cerandu-i lui Voltaire sa se lepede de Satana. Totusi, acest lucru pare sa-si fi avut originea intr-o gluma care o fost publicata pentru prima oara intr-un ziar din Massachusetts in 1865, si a fost atribuita lui Voltaire doar in anii 70.

Datorita bine cunoscutei sale critici a Bisericii, pe care a refuzat sa o retraga inaintea mortii, lui Voltaire i-a fost interzisa o inmormantare crestina in Paris, dar prieteni si relatii au reusit sa-i ingroape trupul in secret la Abatia din Scellières in Champagne. Inima si creierul sau au fost imbalsamate separat.

In 11 iulie 1791, a fost pus in racla in Pantheon, dupa Asamblarea Nationala a Frantei, care l-a considerat pe el premergatorul Revolutiei Franceze, a avut ramasitele aduse inapoi in Paris. Se estimeaza ca un million de oameni au particapat la procesiune , care s-a intins prin Paris.

Voltaire a fost un scriitor prolific.

PS A avut 5 copii pe care i-a predat imediat duupa nastere la Asezamintele Sociale din aceea vreme, de care nu s-a interesat niciodata si de care nu s-a mai stiut nimic niciodata.