Caz incredibil



Cum poţi să-ţi otrăveşti familia cu atâta sânge rece!? Cazul incredibil al marchizei de Brinvilliers
Pagina oficiala de Facebook a siteului: Universul by Lovendal Articol scris de: Lovendal
Pentru că şi-a otrăvit cu sânge rece, din lăcomie, tatăl şi cei doi fraţi, şi pentru că a încercat să-şi ucidă în acelaşi fel şi alte rude, printre care una din surori şi soţul acesteia, marchiza de Brinvilliers (1630-1676) a fost condamnată la moarte.
În temniţă a încercat să se sinucidă într-un mod curios, povesteşte pe ocolite doamna de Sevigne: “Şi-a băgat un băţ ghiciţi unde?… Nu în ochi, nici în gură şi nici în ureche… dar ar fi murit de nu i s-ar fi sărit degrabă în ajutor.”
“Urcă singură şi în picioarele goale pe eşafod”, continuă doamna de Sevigne, care asistase la execuţie, “a urmat un sfert de oră de mare cruzime şi în mulţime s-a produs rumoare.”
Înainte de a pune capul pe butuc, condamnata se adresă mulţimii cu aceste cuvinte: “Îmi recunosc crima în faţa cerului şi a pământului; mă mărturisesc deschis ţie, Doamne; aş vrea să mă duc în fundul iadului, pentru a mă scoborî pe cât merit îmi părăsesc trupul, care nu-i decât ţărână, şi-l las oamenilor să-l ardă, cu credinţa nestrămutată că într-o zi ai să-l învii ca să se unească iar cu sufletul meu.” Călăul îi aruncă trupul şi capul în flăcări.
Cenuşa fu împrăştiată în vânt dar a doua zi puteau fi văzuţi oameni căutând oasele carbonizate ale marchizei, căci ea dovedise asemenea curaj, încât au considerat-o sfântă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe

Ion Minulescu cenzurat

Imagine
FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT Reflexe amare fostei mele pule de Ion Minulescu Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922 Alma Mater Universitatea din Paris Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală, Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale, Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale, Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale, Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă, Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă, Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare? În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare! Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume, Da pentru veche-i faimă şi marelui renume, Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume! Că numele de pulă legat e de futai, De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai, Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai? Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai. Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe ...
Citiți mai multe