Stapanire de sine

Decat 200 de ani cioara, mai bine 40 de ani vultur.

Cele mai denigrate persoane publice din aceasta perioada, imi scriu si imi cauta prietenia. Inseamna ca citindu-ma au ajuns la concluzia ca sunt o femeie puternica pentru ca, nu ma vaicaresc  ci, imi incarc doar bateriile.
Imi pare bine ca am facut o impresie buna cititorilor  blogurilor mele. Importanta este  energia pe care o transmit si altora care trec prin momente grele in viata. Vreau sa fiu de sine statatoare daca se poate, multumindu-ma cu mai nimic  dar, sa pot sa  tin stindardul sus pentru cei care, ar putea sa se lase doborati de vicisitudinile vietii. Sunt impotriva abandonarii luptei cu viata  pentru ca, nu uitati viata este un film si noi suntem personajul principal. Oricat mi-ar fi de greu, nu ma voi lasa pana la ultima picatura de energie, infranta. Tineti-va mereu mintea ocupata cu energii pozitive si nu veti mai suferi de stres, de depresie si asta cu minimum de vointa.
Nu abandonati lupta cu viata pentru ca, aceste momente nu le vom mai trai in alta  conjunctura cum se zice, in reincarnarea sufletului in  alte trupuri. Aici si acum trebuie sa avem energia necesara sa nu ne lasam doborati de nimicuri. Acestea la scara ancestrala sunt nimicuri, carora nu li se acorda nici o frantura de timp. Eu nu am suferit niciodata de depresie, pentru ca mi-am gasit ocupatie pentru creier prin subiecte de neinteles initial, inabordabile in alte conditii si pentru a le descifra, mi-au captat toata atentia pe termen lung, pana a trecut valvataia pe langa capul meu si nici nu le-am auzit dar, comparativ la ce eram atenta, nu le-am gasit demne de remarcat.
Repetenta am ramas la capitolul amor, pentru ca nu avut timp sa acord atentie acestui imens sentiment. Stiam ca a fi indragostit si a da apa la moara acestui sentiment, iti ocupa tot timpul, toata gandirea, energia ducand la deznadejde si nu am avut niciodata timpul nesesar sa imi dedic gandirea pentru ceva care se putea termina bine, sau prost.( Aceasta "corvoada" am zis sa o las mereu pentru mai tarziu si au trecut anii si acum... :))) Orice actiune chiar si sentimentala, ca in dragoste, are un inceput si un sfarsit inevitabil. Nimic nu este vesnic. Vedem cum cele mai mari iubiri dintre cei mai mari "iubateti", devin mai devreme sau mai tarziu un fiasco total,  incadrat in suferinte nesfarsite, lacrimi si durere. Rare sunt cazurile cand dragostea dureaza pana la moarte. Asta pentru ca  s-au luat de tineri si s-au format unul dupa altul si a initia o noua iubire, veneau in relatie cu un mare handicap.
Sunt de acord cu zicala decat 200 de ani cioara mai bine 40 de ani vultur, valabila si in amor.
In concluzie nu va demobilizati oricat de grea vi se pare viata, eu ma bucur in fiecare dimineata cand ma trezesc,  ca exist si nu asi da nici o secunda din viata mea, pentru tot aurul din lume. Chiar daca nu vor veni vremuri bune si nu se va intampla asta niciodata, speranta ne va tine optimisti in continuare.
PS Pentru a-mi perpetua optimismul, doresc aducerea unor politisti intransigenti, in locul celor de la Ploiesti, care sa fie dusi acolo unde se agata harta in cui pentru ca,  aici le ciugulesc puta ratele !!!