Ion Pribeagu




Ion Pribeagu(1887-1971) Poezii sugubete
Efect neaşteptat
Sami Katschke cu Lefteros
În voiaj s-au întâlnit.
Şi în tren, din vorbă-n vorbă,
S-au şi împrietenit.
Ca să le mai treacă vremea,
Şi-au spus snoave, şi-au spus glume.
Voiajoru-i totdeauna,
Cel mai vesel om din lume.
– Domnu’Samy, – a spus Lefteros –
Noi, deşi lui Christ adepţi,
Totuşi, v-admirăm poporul,
Că sunteţi oameni deştepţi!
Biblică să fie taina?
Că mă-ntreb adeseori:
Cum se face, că în multe
Ne sunteţi superiori?
– Dragul meu, – răspunse Samy –
Este un secret, fireşte!
Noi, să fim la minte ageri,
Ne hrănim numai cu peşte!
În alimentarea noastră,
Nu numai la restaurant,
Peştele prăjit deţine
Locul cel mai important.
– Peşte? Asta-i culmea! Peşte?
Am umblat din ţară-n ţară
Şi-am văzut minuni, dar asta
O aud întâia oară!
– Totuşi, m-am convins! De pildă
Să am gândul limpezit,
În voiaj îmi iau provizii
Şi puţin peşte prăjit!
Nu c’aş fi un ipohondric,
Dar, pe cât îmi amintesc,
Când mănânc peşte, e sigur
Că-n afaceri reuşesc!
Ca să-ţi dovedesc că nu mint,
Şi să nu ai vreo surpriză,
Vezi şi dumneata, cât peşte
Am cu mine în valiză.
– Dacă e, cum zici matale,
C’are o astfel de tărie,
Fii amabil, domnu’Samy
Şi oferă-mi o felie!
– Cu plăcere! Iţi dau şi două,
Si de vrei, îţi dau şi trei,
Dar, te fac atent, că una
Costă douăzeci de lei.
Las’ să coste, că şi face!-
Zise el, cu veselie –
Şi, cum am proces cu Iani,
Taie-mi încă o felie!
Şi, în trenul care zboară,
Şi mai stă, şi mai porneşte,
Samy povesteşte snoave,
Iar Lefteros, gustă peşte.
După ce-a mâncat vreo patru,
Şi-a plătit şi una’n plus,
Nu ştiu cum, însă Lefteros
A rămas pe gânduri dus.
– Ia ascultă, domnu’Samy,
Iţi vorbesc prieteneşte:
Ce afacere făcut-am?
Dar, cât costă un kil de peşte?
Mi-ai luat o sută-n grabă
Pentru nişte felioare…
Ce? E peşte cu briliante?
Are solzi, mărgăritare?
– Ai văzut? – exclamă Samy
Eu ţi-o spun cu tot respectul,
C-a şi început să-şi facă
Peştele prăjit, efectul!
(Ion Pribeagu)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe

Ion Minulescu cenzurat

Imagine
FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT Reflexe amare fostei mele pule de Ion Minulescu Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922 Alma Mater Universitatea din Paris Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală, Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale, Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale, Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale, Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă, Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă, Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare? În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare! Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume, Da pentru veche-i faimă şi marelui renume, Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume! Că numele de pulă legat e de futai, De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai, Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai? Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai. Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe ...
Citiți mai multe