Ion Minulescu cenzurat

FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT

Reflexe amare fostei mele pule
de Ion Minulescu


Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922
Alma Mater Universitatea din Paris
Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală,
Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale,
Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale,
Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale,
Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă,
Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă,
Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă?
Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare?
Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare?
În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare!
Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume,
Da pentru veche-i faimă şi marelui renume,
Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume!
Că numele de pulă legat e de futai,
De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai,
Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai?
Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai.
Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe burtă
Şi se scula de-un metru, pe cât era de scurtă,
Că azi în loc de burtă se trage înspre craci,
Că ai ajuns acuma pe dânsa să te caci,
Când inima şi ochii-ţi poftesc şi-ai vrea să fuţi,
Ea doarme, n-o aţâţă nici sânii desfăcuţi
Nici bucile n-o saltă sub foşnetul mătăsii
Păi să nu-i fuţi Cristosu’ şi Adormirea mă-sii?
De-aceea în amintirea măreţelor victorii
Şi preacinstind trecutul încununat de glorii
Găsesc că-i o insultă zadarnică, cumplită,
Că-această rămăşiţă uscată, smochinită,
Care-a ajuns o biată ciosvârtă inutilă,
Acestă stârpitură căreia-i plângi de milă,
Această căcărează, acest ciot de canulă,
Să poarte încă titlul imperial… de Pulă.
Cand primavara destepta orasul, iar streasina curge satula.
Cand simti ca pacatul te paste, asculta-ti darabul de pula.
De tace pitita-n izmene, o lasa pe-o parte sa zaca,
Inseamna ca dama ce trece alene pe strada-i o vaca.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe