Garda moare

GARDA MOARE DAR NU SE PREDA


Nicolas Chauvin (n. circa 1780, Rochefort - d. ?) a fost un soldat legendar francez, despre care se presupune că a luptat pentru Prima Armată a Republicii Franceze și pentru La Grande Armée a lui Napoleon. Din cauza patriotismului său excesiv, numele său este eponimul cuvântului șovinism.
Potrivit legendei, Chauvin s-a născut la Rochefort, în jurul anului 1780. S-a înrolat în armată la vârsta de 18 ani și se spune că ar fi fost rănit de șaptesprezece ori, rămânând invalid și desfigurat. Pentru devotamentul său, Napoleon însuși i-ar fi acordat Sabia de onoare și o pensie de 200 de franci.
Numeroși scriitori și istorici, în mod fals, au afirmat că Chauvin a servit în Vechea Gardă în Bătălia de la Waterloo, ceea ce este puțin probabil ținând seama de vârsta sa și de dizabilitățile sale de la acea dată. Se spune că în momentul în care Vechea Gardă a fost înconjurată și i s-a cerut predarea, Nicolas Chauvin ar fi strigat "Vechea Gardă moare, dar nu se predă!".
Această presupusă afirmație a fost atribuită, mai apoi, comandantului Vechii Gărzi, Pierre Cambronne, dar care, de altfel, ar fi spus conform altor surse Merde! (în română: Rahat!).
Cercetările istorice, însă, nu au identificat nici o dovadă biografică a existenței lui Nicolas Chauvin. Cercetătorul Gerard Puymège a conchis în cartea sa Realms of Memory că "Nicolas Chauvin nu a existat". El a argumentat că acesta este doar o altă figură a legendelor despre țăranii-eroi sau un alt Miles Gloriosus al lui Plaut.

CHIAR DACA VA VINE SA RADETI, ACEASTA ESTE SITUATIA MEA ACTUALA.
IZOLATA DE TOTI, BOLNAVA SI INTERZIS DE A SE LUA LEGATURA CU MINE SUB ORICE FORMA.
 AM NEVOIE DE AJUTORUL DVS.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Eminescu si Creanga cenzurati

Imagine
Mihai Eminescu si Ion Creanga, interzisi minorilor de  Catalina Slujitoru "În 1877, Ion Creangă citea "Povestea p..." în faţa unor oameni instruiţi, politicieni şi literaţi, şi atunci starea a fost una de voie bună, banchet, bucurie. De ce azi nu am putea citi în public poeme care conţin expresii licenţioase scrise de Eminescu?", s-a întrebat retoric Nicolae Ţone, directorul Editurii Vinea. Zis şi făcut! Într-unul din localurile subterane din buricul Bucureştiului, Ţone a încercat să demonstreze, săptămâna trecută, că poetul avea dreptate: urechile românilor nu s-au plecat ruşinate la auzul versurilor mustind de dorinţă carnală şi de cuvinte obscene, necenzurate însă de data aceasta. Fără perdea Timp de  mai  bine de o oră, versuri şi cugetări aşternute pe hârtie de Eminescu între 1871 şi 1882, catalogate drept obscene ori licenţioase şi ascunse sau cel puţin cenzurate până acum, s-au împrăştiat fără perdea printre cei peste 100 d...
Citiți mai multe

Ion Creanga

Imagine
Ion Creanga amant infocat ( stiti ca a fost raspopit si pentru ca a alungat sotia legitima de acasa cu bataia ) (1837-31 dec.1889). Foto Sotia nelegitima a lui Ion Creanga. În 1867, Elena Grigoriu, soţia lui Ion Creangă, îl părăseşte, lăsând în seama soţului pe unicul lor fiu Costache, în vârstă de 7 ani. Ion Creangă se simte „singur-singurel şi cu un car de nevoi după el”.  În această perioadă marele povestitor avea să scrie pe coperta unei cărţi: „Astăzi, 16 ianuarie 1872 s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine”. La acea dată Creangă o cunoaşte prin intermediul prietenului său Grigore Vartic, diacon armean, pe tânăra Ecaterina Vartic, fiica lui Andrei Vartic. Creangă se mută în „bojdeuca” lui Andrei ca subchiriaş, motivul principal fiind acela că o plăcuse pe Tinca Vartic, „mică la statură, ageră, subţire şi plăcută la înfăţişare”, chiar de la prima vedere. Ceea ce a reprezentat Tinca Vartic în viaţa lui „Moş Ion Creangă”, găsim în scrierea „Dascăl”, datată Iaşi 1...
Citiți mai multe

Ion Minulescu cenzurat

Imagine
FARA PERDEA :))) ION MINULESCU(1881-1944) CENZURAT Reflexe amare fostei mele pule de Ion Minulescu Foto :Ion Minulescu Director general al Artelor 1922 Alma Mater Universitatea din Paris Când vezi trecând fetiţe care te bagă-n boală, Când vezi atâtea ţâţe şi-atâtea pulpe goale, Şi când constaţi că pula rămâne veşnic moale, Că doarme în izmene şi nu vrea să se scoale, Când o ştiam pe vremuri atâta de fudulă, Şi chiar neobrăzată şi veşnic nesătulă, Mă-ntreb cu-amărăciune de ce-i mai zice pulă? Când astăzi nu serveşte decât pentru pişare? Şi chiar şi-atunci când pişă , te pişă pe picioare? În loc să-i zică pulă, să-i zică pişătoare! Să-i zică gumilastic sau chiar veceu anume, Da pentru veche-i faimă şi marelui renume, Să nu-i mai zică pulă pentru nimic în lume! Că numele de pulă legat e de futai, De ce s-o cheme pulă, atunci când trec alai, Pe stradă mii de pizde, să facă pe niznai? Mai bine să ţi-o tai şi la pisici s-o dai. Pe vremuri de vedea o fustă, se ridica pe ...
Citiți mai multe